E trista noaptea asteptarii
Cand tot in jur e naruit,
E trist cand toti te dau uitarii
Si te simti gol si parasit.
E trist sa vezi ca tot se duce
Tot ce-ai sperat si-ai asteptat
Si-n noptile de grea rascruce
Ai suferit nemangaiat.
E trist sa speri cand totul pare
Cuprins in negura si fum
Si-n jurul tau nici o scapare
Nu pare-a se zari pe drum
E trist cand viata nu-ti ofera
O sansa de real succes
Cand Dumnezeu doar iti promite
Dar nu iti da ceea ce-astepti.
E trist, dar nu e la-ntamplare
Totul de sus e dirijat
Cu Dumnezeu ai binecuvantare
De te smeresti vei fi-naltat
Nu dispera ca viata trece
Nu te-ndoi nu fi un las,
Asteapta totul cu rabdare
Vei birui de nu te lasi.
De te increzi in Min' de-a pururi
Si-al Meu Cuvant iti e Cuvant,
Nimica nu te mai clinteste
Chiar de-i senin, chiar de e vant.
Aceasta poezie, mi-a fost inspirata intr-una din seri cand stateam de vorba cu Domnul. Primele strofe exprima vizibil, trairile mele sufletesti iar ultimele strofe sunt raspunsul lui Dumnezeu la problema mea. Pentru mine, aceasta poezie este o binecuvantare pentru felul in care Dumnezeu mi-a raspuns la nevoia mea. Sper ca si pentru voi, cititorii, aceasta poezie sa fie o incurajare. Multa speranta sa aveti, Dumnezeu nu minte NICIODATA. Estera P.
Imi plac gandurile tale...poezia ta imi aduce aminte de o alta poezie...stii tu...:) Ce bine ca in toate situatiile dificile si neintelese Dumnezeu ne ofera nu numai raspunsuri, ci si pacea care ne linisteste inima...El stie ca aceste ganduri ale noastre ne va duce la smerenie...e minunat modul in care ne slefuieste! Domnul sa-ti mai puna ganduri ca acestea, pentru inflacararea darului care este in tine!:)